15 Ianuarie - ZIUA CULTURII NATIONALE - Aniversarea poetului MIHAI EMINESCU

 

Ziua Culturii Naționale

  Ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie, a devenit „Ziua Culturii Naționale” în România. A fost adoptată în 2011, iar de atunci se organizează anual festivități în cinstea culturii românești.

Cine a fost Mihai Eminescu? — Primii ani de viață

Mihai Eminescu a văzut lumina zilei pe 15 ianuarie 1850, într-un sat botoșănean, Ipotești, pe care l-a idilizat în nenumărate rânduri în operele sale. Părinții săi au fost Gheorghe Eminovici și Raluca Jurașcu. Cei doi soți au avut 11 copii, iar Mihai Eminescu a fost al șaptelea.

A primit taina botezului la Biserica Uspenia din orașul Botoșani, pe 21 ianuarie 1850. Nu se știe unde și-a început studiile primare, însă ulterior a fost înscris la gimnaziu la Cernăuți — astăzi oraș de pe teritoriul Ucrainei.

În 1863, s-a întors acasă într-o vacanță de Paște și nu a mai revenit la studii, deși avea o situație bună la învățătură. A regretat apoi decizia, căutând la Ministerul Învățământului un loc liber pentru a-și continua studiile, însă a fost în zadar. S-a dedicat apoi altor activități: de sufleor la teatru și de copist în domeniul juridic.

    Primul poem

La vârsta de 16 ani și-a publicat prima poezie. Chiar în acel an a murit profesorul său de limba română, Aron Pumnul, iar elevii săi au scris un pamflet-omagiu adus vieții sale. În cadrul acelui pamflet se afla și o poezie intitulată „La mormântul Lui Aron Pumnul”, lucrare semnată de Mihai Eminovici, cum se semna pe vremea aceea poetul. Pe 25 februarie, în același an, poezia sa „De-aș avea” a fost publicată de către Iosif Vulcan în revista literară „Familia”. Tot el este cel care a decis schimbarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici în Eminescu.

  În 1867, la sfârșitul lunii noiembrie, Mihai Eminescu s-a stabilit în cele din urmă la București, unde a devenit funcționar și copist la Teatrul Național. În toată această perioadă poetul a continuat să își publice lucrările.

  Separat de publicarea poeziilor sale, Mihai Eminescu și-a câștigat existența traducând sute de pagini dintr-o carte scrisă de Heinrich Theodor Rotscher, însă nu a reușit niciodată să finalizeze lucrarea. În același timp a început să scrie primul său roman, „Geniu Pustiu”, care a fost publicat neterminat în 1904.

   Studiile universitare ale lui Mihai Eminescu

  Câțiva ani mai târziu, la vârsta de 19 ani, a plecat la Viena, în Austria, pentru a studia în cadrul Facultății de Filosofie și Drept. Studiile sale s-au desfășurat din 1969 până în 1972. Cu toate acestea, el nu a îndeplinit cerințele necesare pentru a deveni student universitar, deoarece nu avea diplomă de bacalaureat. A reușit să participe la cursuri sub titulatura de „auditor extraordinar”.

  În timpul „studenției” sale la Viena a cunoscut două dintre persoanele care își vor pune amprenta asupra vieții sale ulterioare — pe bunul său prieten Ioan Slavici și pe Veronica Micle. Tot acolo a fost un colaborator cunoscut al conversațiilor literare și al grupurilor studențești. Unul dintre aceste grupuri, România Jună, avea să aibă un impact puternic asupra carierei lui.

  Poeziile sale din această perioadă au fost citite în cadrul societății literare Junimea din Iași, iar apoi publicate în revista Convorbiri Literare. Iacob Negruzzi, redactorul revistei, a călătorit incognito la Viena pentru a-l întâlni pe Eminescu, invitându-l să se stabilească la Iași. Într-una dintre scrierile sale, Negruzzi scria cum a reușit să-l recunoască pe Mihai Eminescu într-o mulțime de oameni la o cafenea, datorită aspectului său romantic, cu păr lung și cu o privire care îl arăta aproape întotdeauna pierdut în gânduri.

 Reîntoarcerea în țară

  În perioada 1874–1877 a locuit la Iași, unde a devenit director al Bibliotecii Centrale Universitare. A lucrat, de asemenea, și ca profesor suplinitor, ca inspector școlar pentru județele Iași și Vaslui, precum și ca redactor la ziarul Curierul de Iași.

  În 1877, s-a mutat înapoi la București, unde a început cariera sa poetică și literară remarcabilă și lucrând din nou ca jurnalist. Trei ani mai târziu, în 1880, a fost numit redactor-șef al ziarului Timpul. Atunci a scris unele dintre cele mai apreciate piese editoriale ale sale, cum ar fi:

·        „Scrisorile I - IV”;

·        „Luceafărul”;

·        „Odă în metru antic”.

  Începând cu anul 1880, Mihai Eminescu a observat o lentă deteriorare a vieții sale, care a dus ulterior la moartea sa. Cauza reală a morții sale, din 15 iunie 1889, a fost îndelung dezbătută.

   Iată câteva lucruri interesante despre Mihai Eminescu:

•   a avut o pasiune pentru fotbal, sport pe care l-a deprins de la Aron Pumnul;
•   știa mai multe limbi străine: latină, germană, spaniolă, turcă, sârbă etc  
•    a fost un reprezentant de seamă al romantismului — curent cultural și artistic;
•    este înmormântat la cimitirul Bellu din București, acolo unde se odihnesc veșnic și alte personalități marcante ale poporului român;
•   „Viața” și „Stele în cer” ar fi fost ultimele poezii scrise de poet;
•    în 1902, manuscrisele marelui poet, mai exact 46 de volume (14 000 de file), au fost   donate Academiei Române de către criticul literar Titu Maiorescu;
•    saluta persoanele cu care se întâlnea folosind expresia „Trăiască nația!”, având convingeri naționaliste bine conturate;
•   a locuit o perioadă în aceeași casă cu Ioan Slavici.