Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vităneşti în judeţul Teleorman - d.
4 decembrie 1987, Păltiniş în judeţul Sibiu)
Constantin Noica a fost un filosof, eseist, publicist şi
scriitor român, membru post-mortem al Academiei Române.
Biografie
Constantin Noica
s-a născut în casa familiei de aromâni Grigore şi Clementa Noica din satul
Vităneşti, reşedinţa comunei omonime din judeţul Teleorman. A urmat gimnaziul
la liceul „Dimitrie Cantemir”, iar clasele liceale la liceul „Spiru Haret” din
Bucureşti. În timpul studiilor a locuit la casa din Capitală a familiei.
A debutat în 1927
în revista liceului, Vlăstarul, cu eseuri care au fost publicate în 1934 în
volumul Mathesis sau bucuriile simple. În timpul anilor de liceu l-a avut ca
profesor de matematică pe poetul Ion Barbu, o autoritate certă în domeniul
literar.
După terminarea
liceului, Constantin Noica s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din
Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în
sine la Kant. La facultate l-a întâlnit pe profesorul Nae Ionescu care a adunat
în jurul său şi a elevat o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a
literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail
Sebastian, Emil Cioran.
După facultate,
între 1931 şi 1932, s-a înrolat şi a satisfăcut stagiul militar la Batalionul
de Vânători de Munte din Sinaia, apoi s-a angajat ca bibliotecar şi a înfiinţat
societatea culturală „Criterion”, la ale cărei întruniri a participat timp de
aproape doi ani.
In 1940 Noica a
plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul
Româno-German, unde i s-a cerut să scrie o istorie a filosofiei româneşti . În
perioada 1949 - 1958, are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar în
1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă
silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de
închisoare, fiind eliberat în august 1964.
Din 1965 se
stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică. Din
această perioadă, Constantin Noica începe să organizeze seminarii private de
filosofie la care participă o serie de colegi cercetători mai tineri, precum
Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Din 1975, se retrage la
Păltiniş, în judeţul Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice
atrăgându-şi o serie de discipoli cunoscuţi sub denumirea de „Şcoala de la
Păltiniş”. Se stinge din viaţă la 4 decembrie 1987, la vârsta de 78 de ani.
Constantin Noica a fost înmormântat două zile mai târziu la Schitul Păltiniş,
după dorinţa sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu
Î.P.S. Mitropolitul Antonie al Ardealului.
Lucrări filosofice
Opere antume
Mathesis sau
bucuriile simple (1934)
Concepte
deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936)
De caelo
(1937)
Schiţă
pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (1940)
Două
introduceri şi o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri
kantiene a Criticei Judecării (1943)
Pagini
despre sufletul românesc (1944)
Jurnal
filosofic (1944)
Fenomenologia
spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica (1962)
Douăzeci şi
şapte de trepte ale realului (1969)
Platon:
Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri)
(1969)
Rostirea
filozofică românească (1970)
Creaţie şi
frumos în rostirea românească (1973)
Eminescu sau
gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975)
Despărţirea
de Goethe (1975)
Sentimentul
românesc al fiinţei (1978)
Spiritul
românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan. (1978)
Povestiri
despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului (1980)
Devenirea
întru fiinţă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiţionale; vol. II:
Tratat de ontologie (1981)
Trei
introduceri la devenirea întru fiinţă (1984)
Scrisori
despre logica lui Hermes (1986)
Opere postume
De Dignitate
Europae (1988)
Jurnal de
idei (1990)
Rugaţi-vă
pentru fratele Alexandru (1990)
Simple
introduceri la bunătatea timpului nostru (1992)
Introducere
la miracolul eminescian (1992)
Manuscrisele
de la Cîmpulung (1997)
Echilibrul
spiritual. Studii şi eseuri (1929-1947) (1998)
Publicistică
Semnele
Minervei, volumul I, ediţie de Marin Bucur (1994)
Între suflet
şi spirit, volumul II, ediţie de Marin Bucur (1996)
Moartea
omului de mâine, volumul III, ediţie de Marin Bucur (2003)
Despre
lăutărism (2007)
