joi, 3 decembrie 2020

33 ani de la moartea filosofului si eseistului Constantin Noica

 



Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vităneşti în judeţul Teleorman - d. 4 decembrie 1987, Păltiniş în judeţul Sibiu)

  Constantin  Noica   a fost un filosof, eseist, publicist şi scriitor român, membru post-mortem al Academiei Române.

Biografie

      Constantin Noica s-a născut în casa familiei de aromâni Grigore şi Clementa Noica din satul Vităneşti, reşedinţa comunei omonime din judeţul Teleorman. A urmat gimnaziul la liceul „Dimitrie Cantemir”, iar clasele liceale la liceul „Spiru Haret” din Bucureşti. În timpul studiilor a locuit la casa din Capitală a familiei.

   A debutat în 1927 în revista liceului, Vlăstarul, cu eseuri care au fost publicate în 1934 în volumul Mathesis sau bucuriile simple. În timpul anilor de liceu l-a avut ca profesor de matematică pe poetul Ion Barbu, o autoritate certă în domeniul literar.

    După terminarea liceului, Constantin Noica s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. La facultate l-a întâlnit pe profesorul Nae Ionescu care a adunat în jurul său şi a elevat o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran.

    După facultate, între 1931 şi 1932, s-a înrolat şi a satisfăcut stagiul militar la Batalionul de Vânători de Munte din Sinaia, apoi s-a angajat ca bibliotecar şi a înfiinţat societatea culturală „Criterion”, la ale cărei întruniri a participat timp de aproape doi ani.

     In 1940 Noica a plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, unde i s-a cerut să scrie o istorie a filosofiei româneşti . În perioada 1949 - 1958, are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar în 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

    Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică. Din această perioadă, Constantin Noica începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă o serie de colegi cercetători mai tineri, precum Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Din 1975, se retrage la Păltiniş, în judeţul Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice atrăgându-şi o serie de discipoli cunoscuţi sub denumirea de „Şcoala de la Păltiniş”. Se stinge din viaţă la 4 decembrie 1987, la vârsta de 78 de ani. Constantin Noica a fost înmormântat două zile mai târziu la Schitul Păltiniş, după dorinţa sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Î.P.S. Mitropolitul Antonie al Ardealului.

 

Lucrări filosofice

Opere antume

Mathesis sau bucuriile simple (1934)

Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936)

De caelo (1937)

Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (1940)

Două introduceri şi o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării (1943)

Pagini despre sufletul românesc (1944)

Jurnal filosofic (1944)

Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica (1962)

Douăzeci şi şapte de trepte ale realului (1969)

Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969)

Rostirea filozofică românească (1970)

Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973)

Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975)

Despărţirea de Goethe (1975)

Sentimentul românesc al fiinţei (1978)

Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan. (1978)

Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului (1980)

Devenirea întru fiinţă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiţionale; vol. II: Tratat de ontologie (1981)

Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984)

Scrisori despre logica lui Hermes (1986)

 

Opere postume

De Dignitate Europae (1988)

Jurnal de idei (1990)

Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru (1990)

Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992)

Introducere la miracolul eminescian (1992)

Manuscrisele de la Cîmpulung (1997)

Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri (1929-1947) (1998)

Publicistică

Semnele Minervei, volumul I, ediţie de Marin Bucur (1994)

Între suflet şi spirit, volumul II, ediţie de Marin Bucur (1996)

Moartea omului de mâine, volumul III, ediţie de Marin Bucur (2003)

Despre lăutărism (2007)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu