Brăduțul din bibliotecă

 

Sărbătoarea Craciunului

 

Semnificaţia Crăciunului, la români

   Cel mai aşteptat eveniment al săptămânii viitoare este, de departe, Crăciunul. Zilele acestea magazinele au fost cele mai aglomerate locuri. Toată lumea face ultimele pregătiri, iar copiii aşteaptă cu înfrigurare sosirea Moşului. 

   O dată cu Sărbătoarea Naşterii Domnului de la 25 decembrie se deschide un răstimp în care bucuria este mai pregnantă decât în oricare altă perioadă a anului. Bucuria generală vine de la atmosfera în care este învăluită sărbătoarea şi de la faptul că în mod tradiţional Crăciunul reuneşte familii.

  Tradiţiile străvechi care însoţesc aşteptarea sărbătorii creează acea atmosferă specială. Colindele, tăiatul porcului, Moş Crăciun care face daruri sunt elemente care amplifică bucuria momentului.

   Dar totul are sens şi punct de plecare de la esenţa creştină, spirituală, a sărbătorii. Creştineşte vorbind, Crăciunul celebrează momentul venirii între oameni a Fiului lui Dumnezeu. Totul se întemeiază pe relatarea biblică făcută de evangheliştii Luca şi Matei, conform cărora Fecioara Maria l-a născut pe Mesia într-o iesle din Betleem.

   Istoria evanghelică se aude în biserici la Liturghia de Crăciun,dar şi în cântecele colindelor.

Mersul cu colindatul de Crăciun simbolizează Vestirea pe care au făcut-o îngerii şi păstorii despre Naşterea Mântuitorului. Sărbătoarea este celebrată în biserici de creştinii ortodocşi în dimineaţa de 25 decembrie, în timp ce catolicii participă la o liturghie la miezul nopţii.

    În Creştinismul răsăritean este şi obiceiul ca preotul să umble, în Ajun, cu icoana din casă în casă pentru a vesti Naşterea Domnului. O parte dintre creştinii răsăriteni, cei care respectă calendarul vechi, sărbătoresc Crăciunul mai târziu cu 13 zile, la 7 ianuarie, atunci când după calendarul nou este ziua de sărbătoare a Sfântului Ioan Botezătorul.

    Aşadar, urmează câteva săptămâni învăluite în atmosfera de sărbătoare, de care vă dorim să vă bucuraţi din plin!

 

Pomul de Crăciun

 

       Pomul  de Crăciun

 

 

    Pomul (sau Bradul) de Crăciun este de obicei un conifer decorat, natural sau artificial. Tradițional este asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem.

   Folosirea unui copac decorat nu are un început verificabil din punct de vedere istoric, dar își găsește originea în obiceiurile diferitelor culturi. Plantele veșnic verzi încorporează vitalitatea și de aceea, în vechime, oamenii credeau că ar putea aduce sănătate în casa lor prin "verde" decorat. Enciclopedia Britanică citează folosirea decorațiilor de copaci, coroane și ghirlande ca un simbol al vieții veșnice în rândul egiptenilor, chinezilor și evreilor.

Roma Antică

   Romanii își împodobeau casele cu ramuri de laur la trecerea dintre ani. Prin decorarea unui copac pentru solstițiul de iarnă se cinstea, în cultul Mithra, zeul soarelui. Chiar și în zonele nordice, ramuri de brad erau agățate la începutul iernii, pentru a face dificilă intrarea spiritelor rele, în același timp verdele dădea speranță pentru revenirea primăverii.

Evul Mediu

    Deja în Evul Mediu a existat în multe locuri obiceiul de a decora copaci întregi pentru anumite festivități publice. Sărbătoarea lui Adam și Eva s-a ținut pe 24 decembrie., simbolul ei era un pom al paradisului împodobit cu mere. Mărul a servit ca semn al fructului pomului cunoașterii și amintea de căderea omului în păcat și eliberarea lui de păcatul original de către Isus Hristos.

    În Evul Mediu, casele erau împodobite cu pomi de Crăciun ce apăreau în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția.

Epoca modernă

   Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia. de astăzi) în secolul al XV-lea. Ulterior, tradiția a intrat și în cultura altor popoare.

    De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obișnuiau să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de brad. Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu și în Orient, prin intermediul catolicismului. În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc.

   Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania sfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări.

    Împodobirea bradului în prezent este o tradiție, casele și chiar instituțiile publice având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza.

    Pomul în tradiția românească

    În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară.

   Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".

    Obiceiul pomului în prezent

    În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII. Această idee este însă greșită, deoarece imigranții olandezi, fiind protestanți, detestau cultul sfinților, inclusiv cel al Sfântului Nicolae. „Santa Claus” a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită Knickerbocker History, el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi.

Pomul de Crăciun în cântece și opere literare-Suferințele tănârului Werther, (Goethe, 1774)

·         O, brad frumos!, text: August Zarnack, 1820

·         Kriss Kringle’s Christmas Tree (1845)

·         Bradul, Hans Christian Andersen, 1844

·         Un pom de Crăciun și o nuntă, Feodor Dostoievski, 1848

·         Pomul Crăciunului, HGeorge Coșbuc

Noua Zeelandă

 

     Pōhutukawa (Metrosideros excelsa) este o plantă care înflorește în luna decembrie și este un simbol de Crăciun folosit de multe ori în Noua Zeelandă.

Pōhutukawa (Metrosideros excelsa), care produce flori mari roșii în luna decembrie, este un simbol adesea folosit al Crăciunului în Noua Zeelandă, și, ulterior, pōhutukawa a devenit cunoscut ca pomul de Crăciun din Noua Zeelandă.

( Sursa - Wikipedia)

33 ani de la moartea filosofului si eseistului Constantin Noica

 

Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vităneşti în judeţul Teleorman - d. 4 decembrie 1987, Păltiniş în judeţul Sibiu)

  Constantin  Noica   a fost un filosof, eseist, publicist şi scriitor român, membru post-mortem al Academiei Române.

Biografie

      Constantin Noica s-a născut în casa familiei de aromâni Grigore şi Clementa Noica din satul Vităneşti, reşedinţa comunei omonime din judeţul Teleorman. A urmat gimnaziul la liceul „Dimitrie Cantemir”, iar clasele liceale la liceul „Spiru Haret” din Bucureşti. În timpul studiilor a locuit la casa din Capitală a familiei.

   A debutat în 1927 în revista liceului, Vlăstarul, cu eseuri care au fost publicate în 1934 în volumul Mathesis sau bucuriile simple. În timpul anilor de liceu l-a avut ca profesor de matematică pe poetul Ion Barbu, o autoritate certă în domeniul literar.

    După terminarea liceului, Constantin Noica s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. La facultate l-a întâlnit pe profesorul Nae Ionescu care a adunat în jurul său şi a elevat o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a literaturii şi gândirii româneşti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran.

    După facultate, între 1931 şi 1932, s-a înrolat şi a satisfăcut stagiul militar la Batalionul de Vânători de Munte din Sinaia, apoi s-a angajat ca bibliotecar şi a înfiinţat societatea culturală „Criterion”, la ale cărei întruniri a participat timp de aproape doi ani.

     In 1940 Noica a plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, unde i s-a cerut să scrie o istorie a filosofiei româneşti . În perioada 1949 - 1958, are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar în 1958 Constantin Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

    Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică. Din această perioadă, Constantin Noica începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă o serie de colegi cercetători mai tineri, precum Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Din 1975, se retrage la Păltiniş, în judeţul Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice atrăgându-şi o serie de discipoli cunoscuţi sub denumirea de „Şcoala de la Păltiniş”. Se stinge din viaţă la 4 decembrie 1987, la vârsta de 78 de ani. Constantin Noica a fost înmormântat două zile mai târziu la Schitul Păltiniş, după dorinţa sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Î.P.S. Mitropolitul Antonie al Ardealului.

 

Lucrări filosofice

Opere antume

Mathesis sau bucuriile simple (1934)

Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936)

De caelo (1937)

Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (1940)

Două introduceri şi o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării (1943)

Pagini despre sufletul românesc (1944)

Jurnal filosofic (1944)

Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica (1962)

Douăzeci şi şapte de trepte ale realului (1969)

Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969)

Rostirea filozofică românească (1970)

Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973)

Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975)

Despărţirea de Goethe (1975)

Sentimentul românesc al fiinţei (1978)

Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan. (1978)

Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului (1980)

Devenirea întru fiinţă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiţionale; vol. II: Tratat de ontologie (1981)

Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984)

Scrisori despre logica lui Hermes (1986)

 

Opere postume

De Dignitate Europae (1988)

Jurnal de idei (1990)

Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru (1990)

Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992)

Introducere la miracolul eminescian (1992)

Manuscrisele de la Cîmpulung (1997)

Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri (1929-1947) (1998)

Publicistică

Semnele Minervei, volumul I, ediţie de Marin Bucur (1994)

Între suflet şi spirit, volumul II, ediţie de Marin Bucur (1996)

Moartea omului de mâine, volumul III, ediţie de Marin Bucur (2003)

Despre lăutărism (2007)

140 ani de la nasterea scriitorului Mihail Sadoveanu

 

 

MIHAIL SADOVEANU

 

     Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. S-a născut în data de 5 noiembrie 1880 la Pașcani, iar cariera sa impresionantă avea să se întindă pe o perioadă de 50 de ani. Distingându-se drept unul dintre cei mai prolifici prozatori român, din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani, Sadoveanu rămâne în amintirea românilor în special datorită romanelor sale istorice și de aventuri.

 

     Opera lui Mihail Sadoveanu este monumentală, cuprinzând în total peste o sută de volume. Cele mai cunoscute și semnificative opere sadoveniene sunt, după cum urmează: 

 

 

 

•  Hanu-Ancuței (1928)
• Baltagul (1930)
• Șoimii (1904)
• O istorie de demult (1907)
• Apa morților (1911)
• Neamul Șoimăreștilor (1915)
• Umbre (1919)
• Strada Lăpușneanu (1921)
• Oameni din lună (1923)
• Ți-aduci aminte (1923)
• Țara de dincolo de negură (1926)
• Dumbrava minunată (1926)
• Dimineți de iulie. Stigletele (1927)
• Împărăția apelor (1928)
• Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă (1929)
• Depărtări (1931)
• Creanga de aur (1933)
• Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)
• Nopțile de Sânziene (1934)
• Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934)
• Cuibul invaziilor (1935)
• Valea Frumoasei (1938)
• Frații Jderi (1935-1942)
• Divanul persian (1940)
• Anii de ucenicie (1944)
• Caleidoscop (1946)
• Nada Florilor (1951)
• Nicoară Potcoavă (1952)
  

  

 

                                     

 ANUNT

  Programul pentru public al Bibliotecii Comunale ”Augustin Cozmuta - Cernesti, se va relua începând de luni, 25 mai 2020.

 Astfel, vom oferi serviciu de împrumut carte la domiciliu, conform următorului program:

• Luni: 9-15
• Marți, miercuri, joi: 9-14
• Vineri: 9-13

În situația în care vor apărea alte reglementări transmise de  Primaria Cernesti  sau Ministerul Culturii, programul bibliotecii va fi adaptat în consecință.

    Informăm utilizatorii care doresc  să restituie cărțile împrumutate înainte de perioada decretată ca stare de urgență, că termenul de returnare va fi prelungit  până la data de 12 iunie, fără nicio penalizare pentru nerespectarea termenelor de împrumut.
Pentru a respecta condițiile de siguranță și distanțare impuse de autorități, oferim, de asemenea, posibilitatea de împrumut a cartilor  la domiciliu prin rezervare online, adica rezervare prin intermediul unui email ,pe una din  adresele: 

   bibliotecacernesti@gmail.com       sau

   bibliotecacernesti@yahoo.com.

  

 PENTRU REZERVARE PRIN INTERMEDIUL UNUI EMAIL

 Vă rugăm să ne transmiteți solicitarea dumneavoastră la adresa de email specificând următoarele detalii:

• numele și prenumele;
• adresă, număr de telefon;
• autorul si  titlul  cartilor pe care doriți să le  împrumutați;
• alte informații pe care le considerați relevante.

             

 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu

      Ieri, 15 ianuarie, s-au  împlinit 170 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, luceafarul poeziei romanesti.

    In acest an, elevii claselor  primare de la Scoala Gimnaziala Cernesti  si copiii de la Gradinita din Cernesti  indrumati de doamnele invatatoare si doamna educatoare au participat  la Biblioteca Comunala ”Augustin Cozmuta” la o serie de activitati dedicate  marelui poet :  au colorat , au desenat  si au confectionat o frumoasa carticica cu date  din viata  si opera  lui Eminescu. De asemenea, au vizitat si o mica expozitie cu cartile poetului national existente in biblioteca.