Numele lui Augustin Cozmuţa, pe o instituţie de cultură din judeţ

         de Camelia Tocaci

                                                                     

 

 

 

 

 

   Oameni de cultură, familia, prieteni, colegi şi colaboratori au ţinut să ia parte, în 26 mai, la o întâlnire de suflet, organizată în comună maramureşeană Cerneşti: atribuirea numelui ziaristului, scriitorului şi criticului literar Augustin Cozmuţa, Bibliotecii Comunale Cerneşti. Consilierii locali au adoptat această hotărâre în aceeaşi zi, considerând că Augustin Cozmuţa a făcut cinste satului natal pe care nu l-a uitat niciodată, ci întotdeauna găsea prilejul de a vorbi cu mare drag de locul în care a văzut lumina vieţii şi care l-a marcat pentru evoluţia sa de mai târziu. În întreaga sa existenţă, Augustin Cozmuţa a slujit cuvântului cu fervoare, cu dăruire şi cu riscul de a se risipi pe sine. De aceea, cei prezenţi au vrut ca la rândul lor să spună cuvinte prin care să reclădească acea atmosfera în care a fost învăluit de atâtea ori Augustin Cozmuţa.

În spaţiul restrâns al Bibliotecii Comunale Cerneşti s-au adunat cei care au dorit să îi aducă un omagiu ziaristului, scriitorului şi criticului literar Augustin Cozmuţa, care este cetăţean de onoare al comunei în care s-a născut, titlu ce i-a fost atribuit în timpul vieţii. A fost un bun prilej ca lumea să se afle în comuniune şi să îşi amintească despre un om discret, dar bătăios şi vulcanic, atunci când era vorba de activitatea sa, fie la ziar, la cărţi, sau la scrisul cronicilor literare, teatrale sau de artă plastică. Evenimentul a debutat cu un moment de reculegere ţinut în amintirea lui Augustin Cozmuţa, care a plecat spre veşnicie în 22 noiembrie 2015.

 

Amintirea lui Augustin Cozmuţa rămâne vie în Cerneşti

Cei care l-au cunoscut îl caracterizează pe Augustin Cozmuţa ca fiind „un exemplu de corectitudine, onestitate şi modestie”, un om care n-a uitat niciodată de unde a plecat.. Despre Augustin Cozmuţa, directorul şcolii din Cerneşti, Diana Fărcaş, a declarat că acesta „a cultivat arta dialogului, a prieteniei, a elogiat discreţia. Întreaga sa activitate rămâne vie pentru localitate, pentru generaţiile care îi vor urma exemplul, care îşi vor aminti de Domnia Sa, reprezentând o emblemă pentru comunitatea noastră”. În opinia directorului Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, Teodor Ardelean, numele ales pentru biblioteca din Cerneşti e unul potrivit, deoarece „Augustin Cozmuţa a fost o personalitate accentuată, elevată şi bine relevată, prin atitudini publice, prin participări, prin modelaţii şi moderaţii. Câte vernisaje, câte lansări de carte, câte articole, câte comentarii scrise, alături de V.R. Ghenceanu, probabil cele mai bune cronici de teatru, alături de Gheorghe Pârja şi alţi gazetari. Binecuvântat fie gândul care a fost de a veni şi de a ne întâlni la această frumoasă procedură de botejune a numelui şi de comuniune”, a afirmat Teodor Ardelean.

O sete nemărginită pentru cărţi

„Din copilărie, principala mea preocupare favorită a fost cititul cărţilor, deşi familia mea nu avea bibliotecă. Împrumutam cărţi de la biblioteca şcolii şi a căminului cultural din sat”, rememora Augustin Cozmuţa în „Jurnal pentru fiica mea”. De mic copil a fost preocupat de cărţi şi aşa a rămas pentru tot restul vieţii. Fiica regretatului ziarist, Ioana Cozmuţa, şi-l aminteşte pe tatăl său citind sau scriind la birou, în bibliotecă, după care venea şi îi povestea despre curiozităţile sale, despre cele descoperite în universul cărţilor. „Avea o sete nemărginită pentru informaţie şi asta cred că şi-a format-o în Cerneşti, de când era copil. Îi plăcea să citească: ziare, cărţi, ce-i cădea în mână. Apoi a început să devină mai selectiv şi să-l preocupe mai mult literatura, critica literară”, a spus Ioana Cozmuţa. Aceasta a mai punctat că a rămas cu un jurnal al tatălui său pe care îl poartă în permanenţă în geantă, pentru ca legătura de suflet cu tatăl său să rămână eternă. „Mi-a lăsat un jurnal pe care nu l-am citit decât după ce a trecut la cele veşnice. Îl am în geantă tot timpul, ca şi cum l-aş avea pe tatăl meu cu mine. Jurnalul începe din copilărie, familie, e ca o poveste. La un moment dat a scris că «de la tata am dobândit tăria de caracter, voinţa de a nu ceda în faţa greutăţilor vieţii, mai ales cultivarea răbdării şi puterea de a aştepta, de a nu te grăbi şi a nu te pripi în desfăşurarea acţiunilor. Asta m-a ajutat să evit multe greşeli pe care aş fi putut să le fac în perioada maturităţii mele»”. O fostă colegă de facultate a lui Augustin Cozmuţa, prietenă a familiei, Felicia Avram, şi-a amintit de perioada studenţiei, când „Gusti”, aşa cum îi spuneau cei apropiaţi, „era primul care ajungea la Biblioteca Universităţii ca să ia un exemplar din cele 3 sau 4 cărţi care ne erau recomandate ca bibliografie”.

Devotat cuvântului

 

De carte nu s-a despărţit niciodată, nici măcar pe patul de spital, când îşi trăia ultimele clipe din această „călătorie” pe pământ. A simţit că datoria lui până la capăt este aceea de a fi devotat cuvântului. „La revista de cultură «Nord Literar» a fost secretar general de redacţie, a citit toate cele 150 de numere de Nord Literar, pagină de pagină, subliniind, corectând, cum se face la o publicaţie literară. Şi în ultimele momente ale vieţii, din spital mi-a cerut să-i trimit revista să facă ultima revizie, pentru că în calitate de secretar general de redacţie era cel care înainte de a da drumul la tipar, mai făcea o a treia, a patra lectură, să nu scape nicio greşeală”, a amintit directorul executiv al Revistei de cultură „Nord Literar”, Săluc Horvat. O amintire similară a adus în discuţie şi profesorul universitar şi omul de cultură Florian Roatiş. „Chiar pe patul de spital s-a risipit în cultură. A cerut nu numai «Nord Literar», ci îngrijea şi o carte, «Paşi împreună», o antologie a scriitorilor din Maramureş”, a spus Florian Roatiş.

Ziarist înainte de toate

A iubit cartea, dar şi ziarul la care a publicat de la începuturile sale în gazetărie, „Graiul Maramureşului”. S-a dedicat atât de mult ziarului, încât a neglijat posibilitatea de a-şi pune ideile, gândurile, frământările între paginile propriilor cărţi. „După ’90 s-a ocupat mult de ziar, a trăit mult pentru ziar, s-a cheltuit şi s-a risipit în această muncă de rutină, munca de zi cu zi. A debutat relativ târziu cu un „punct de trecere”, a mai spus omul la Cluj. Augustin Cozmuţa a fost un om deosebit, nu puteai să te întâlneşti cu el şi să-l uiţi vreodată. Nu-i mai uitai expresia, înfăţişarea. Aşa l-a hărăzit Dumnezeu”. La eveniment a fost prezentă şi soţia lui Augustin Cozmuţa, Elena Cozmuţa, care a preferat să asiste discretă la şirul amintirilor.