15 iunie - 132 ani de la moartea lui Eminescu
MIHAI
EMINESCU (1850–1889) este cea mai importantă figură a literaturii române din
secolul al XIX-lea şi autorul cu cea mai mare influenţă asupra creaţiei
literare din secolul ce i-a urmat. O personalitate care a făcut epocă, acea
epocă pe care istoriile literare şi manualele o numesc, pe drept cuvânt, a
„marilor clasici". Puternica înrâurire a poetului, la îndemnul căruia au
început să scrie cei doi prieteni ai săi, Slavici şi Creangă, a făcut ca
literatura română să cunoască, la sfârşit de secol XIX, momentul ei de
clasicitate. La scurtă vreme după moartea sa, şi nu fără legătură cu mărturiile
contemporanilor ce făcuseră din extrema suferinţă a vieţii şi din „nebunia
poetului" un fundal pentru lectura poeziei sale, figura lui Eminescu a
căpătat dimensiuni mitice, iar poezia sa a devenit, în mentalul colectiv al
românilor, Poezia însăşi. Foarte curând a fost recunoscut drept „poet
naţional", iar editarea operei sale a reprezentat una dintre cele mai mari
provocări pentru filologia românească. Titu
Maiorescu a alcătuit şi a pus în circulaţie, în
1883, o foarte inspirat alcătuită ediţie de consacrare. În anii '30 ai
secolului trecut, Perpessicius a iniţiat ediţia ştiinţifică de Opere,
un act cultural unic la noi, continuat şi dus la capăt, până în anii '80, de o
echipă a Muzeului Literaturii Române, condusă de Petru Creţia şi D. Vatamaniuc.
( preluare de la Grupul Humanitas)
