Joi- 2 iunie, întreaga creştinătate, prăznuieşte Înălţarea la ceruri a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos(Ispasul), precum şi cinstirea Eroilor neamului românesc.
Această zi are o dublă semnificaţie pentru români: MAREA SǍRBǍTOARE CREŞTINǍ A ÎNǍLŢǍRII DOMNULUI LA CER si totodata ziua cinstirii şi pomenirii eroilor şi martirilor neamului românesc care şi-au dat viaţa pentru apărarea şi întregirea ţării, pentru dreptate şi adevar .
Istoria milenară a consemnat în paginile sale faptele de vitejie şi eroism a lui Burebista si Decebal, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, pe eroii care au îmbrăcat haina militară pt. a scrie cu trupurile lor ‘PE AICI NU SE TRECE” in primul Război mondial sau pe ostaşii români care au primit ordin “ SǍ TREACǍ PRUTUL” pentru a-i dezrobi pe basarabeni.
Marele Război sau Războiul Reântregirii cum l-au numit românii, a asigurat împlinirea unui ideal, însa şi moartea a sute de mii de români. De aceea pentru supravieţuitori s-a impus ca o datorie morală comemorarea în fiecare an a celor care au pierit pe câmpurile de luptă.
După Primul Război Mondial, România a fost printre primele state, care, urmând exemplul Franţei a decis să înalţe un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de lupta : MONUMENTUL EROULUI NECUNOSCUT.
Cinstirea eroilor neamului românesc este răsplata luptei şi jertfirii lor pentru apărarea ţării şi a gliei noastre strămoşeşti.
Hristos la cer s-a inaltat
Si ucenicii au lacrimat
Si Maica Sa a plans cu dor,
Vazand ca fiul pleaca-n zbor.
Domnul pe toti i-a mangaiat,
Apoi la cer s-a ridicat,
Patruzeci de zile a stat
Pe ucenici i-a bucurat.
Acum ma-nalt de pe pamant, Si-am sa trimit pe Duhul Sfant
Iisuse, al nostrum Dumnezeu,
Inalta si sufletul meu.
Ramai la noi Straine
Ca ziua a trecut;
Sa nu te-ncumeti noaptea
Pe-un drum necunoscut.
La noi gasi-vei masa
Si sigur adapost
Ramai, ca e greu drumul
Si-n noapte fara rost…
Se-ntoarse-n locul care
Lumina se facuse,
Dar nu mai era nimeni,
Stainul disparuse.
O! indelung zabavnici
La inima si gand
Si-n mare bucurie
Si-acum voi stati plangand.
Iar El, mergea-nainte
Singur, tacut si trist
Caci printre ai Sai a fost
Si nu L-au cunoscut.
Caci prea tarziu grait-a
Al inimii indemn,
Nu-l cunoasteti pe Domnul
De nu va da un semn.
Priceasna
Laudati-L ca e mare
Dumnezeu
Ce-a pazit cu mana tare
Pe roman, poporul sau.
El din veci ne-a fost Parinte
Si Stapan,
Nici de astazi inainte
N-o sa uite pe roman.
Mare e a Lui putere
Si va fi.
Si de cate ori vom cere
Sa ne ajute, va veni.
Avem veacuri marturie
Cu-al Sau scut,
Aparandu-ne-n urgie
Printre veacuri ne-a trecut.
Cand veneau gloate barbare Peste noi,
Dumnezeul nostru mare
Ne da brate de eroi.
Si ne-a scris pe Sf. Cruce
Biruiti !
Si oriunde va veti duce,
Laurii sa gramaditi.
Cand purtau in grea robie
Lantul greu,
Noi credeam in barbatie
Si-ntr-al nostru Dumnezeu.
Laudati-L ca e mare
Dumnezeu,
Ce-a pazit cu mana tare
Pe roman, poporul Sau.
El ne-a fost din veci Parinte
Si Stapan.
Nici de astazi inainte
N-o sa uite pe roman.
Astazi patria ne cheama
Pt. ea ca sa luptam
Cata, deci iubita mama
Orice dor noi sa-l uitam.
Iar cand vestea mortii mele
Pan’ la tine va sosi
Sa strabati munti si valcele
Trupul meu spre a-l gasi.
Imnul eroilor
Presarati pe-a lor morminte
Ale laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul
Fericitilor eroi.
Ridicati pe piramida
Nemuririi faima lor,
Scriti in cartile de aur
Cantecul nemuritor.
Pe copii la sanul vostru
Alintati-I cu-acest cant,
Povestindu-le cu fala
Al eroilor avant.
Dezveliti tot adevarul
Si le spuneti tuturor
Cum murira fratii nostri
Pt. neam si tara lor.
Si pe sacrele morminte
Puneti lacrime si flori,
Spre a fi mai dulce somnul
Miilor de luptatori.
Ridicati pe piramida
Nemuririi faima lor,
Scrti in cartile de aur
Cantecul nemuritor.
Sufletele lor marete
Catre ceruri isi iau zbor
Caci murira fratii nostri
Pt. neam si tara lor.
Cand a fost sa moara Stefan,
Multa jale-a fost in tara,
Si la patul lui de moarte,
Toti boierii se-adunara.
Trista-i Manastirea Putna
Plang padurile batrane,
Si poporu-n hohot plange
Cui ne lasi pe noi stapane?
Eu va las in grija mare
Dumnezeului cel sfant,
Sa stati straja la hotare,
Sa paziti acest pamant.
Si-a mea frunte ti- se-nchina
Ca-naintea unui sfant,
Caci desi copil eu sunt
Inima de dor mi-e plina
Romanie, te salut,
Cuib in care m-am nascut
Scumpa tara romaneasca,
Te salut.
Pui de lei
Eroi au fost, eroi sunt inca
Si-or fi in neamul romanesc,
Caci rupti sunt ca din tare stanca,
Romanii orisiunde cresc.
E vita noastra faurita
De doi barbati cu brate tari
Si cu vointa otelita,
Cu minti destepte, inimi mari.
Lui Decebal i-am fost un lancier
Pe zidirile Sarmisegetuzei
Cand soarele-si stingea mocnirea spuzei
Si facle sacre luminau sub cer.
Fui pedestras lui Mircea cel Batran
Cu veghea-n ochii darji cat tine anul
Si am ingenunchiat aliotmanul
Stiindu-ma pe tara mea stapan.
Si am fost pantarul lui Stefan cel drept
De straja la hotarele din datini
Ca, tara mea nicicand sa nu te clatini
Cu ranile vrajmasilor pe pipt.
I-am fost lui Cuza-Voda cavaler
Stateam in sa semet ca sa se vada
Si-n sold imi scanteia viteza spada
Incat parea de soare nu de fier.
De toti stiute fapte vitejesti
In suflet mi-au inaripat elanul,
Cand am infrant rasunator dusmanul
In spre Oituz, Marasti si Marasesti.
Pe drumul de victorii
Nebiruita esti,
Tu spada a nadejdii
Tu scut al implinirii
Ce stai cu toti ostasii
Armatelor fratesti
De veghe libertatii
Si pace omenirii.
Treceti batalioane romane Carpatii
Un cantec istoric ne-aduce aminte
Ca fratii in veci vor fi frati
Un cantec de lupta batran ca Unirea
Voi compatrioti ascultati.
Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
V-asteapta izbanda, v-asteapta si fratii
Cu inima la trecatori.
Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheama
Nadejdea e numai in noi
Saruta-ti, copile, parintii si fratii
Si-apoi sa mergem la razboi.
Cinste eroilor neamului romanesc!
