În fiecare an, la data de 9 mai se
serbează Ziua Europei. Pe lângă această semnficaţie, 9 mai marchează şi Ziua
Independenţei României şi a sfârşitului celui de-al doilea război mondial.
Consiliul European a ales 9 mai ca Ziua Europei, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei, dar şi altor state europene, să pună bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii.
9 Mai - Ziua Independentei Romaniei
În contextul prefigurării conflictului din Balcani, între Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist, România a semnat la 4 aprilie 1877 Convenţia cu statul rus.
Din momentul în care Imperiul Otoman începe bombardarea localităţilor româneşti de pe malul Dunării, România se află de fapt într-un conflict deschis cu aceasta.
Problema majoră pentru România era implicarea directă în război, ca parte cobeligerantă, o alianţă militară cu Rusia, oferind astfel ţării noastre un statut superior la încheierea ostilităţilor. România trebuia să avanseze cât mai rapid la o stare deschisă, declarată oficial de război, situaţie care implica proclamarea independenţei, dar în alianţă militară cu Rusia. Guvernul, la rândul său, în paralel cu acţiunea diplomatică pentru justificarea fiecărui pas făcut de ţară spre a-şi apăra interesele, dar şi pentru a convinge diplomaţia rusă să coopereze, în cobeligeranţă contra Turciei, a proclamat independenţa României.
Astfel, la 9/21 mai 1877, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, declara: 'În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare'. Adunarea Deputaţilor votează o moţiune, cu 79 de voturi pentru şi 2 abţineri, prin care lua act că 'rezbelul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială'.
Şi Senatul a adoptat o moţiune în sensul declaraţiei Guvernului, tributul datorat Porţii fiind anulat şi trecut în contul cheltuielilor pentru armată. La început, Puterile garante, cu excepţia Italiei, din raţiuni care decurgeau din interesele proprii, s-au abţinut să recunoască independenţa, act politic pe care Turcia îl califica drept 'rebeliune'.
În cele din urmă, independenţa României, ca şi independenţa Serbiei şi a Muntenegrului, precum şi unirea Dobrogei cu România, au fost recunoscute în Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 mart. 1878) şi prin Tratatul de la Berlin (13 iulie 1878).
Expresie a dorinţei şi voinţei poporului român, proclamarea independenţei şi lupta pentru impunerea şi recunoaşterea ei au constituit actul politic şi de jertfă al întregii naţiuni române, apreciate de toţi cei care au participat la acele evenimente. (AGERPRES)
Consiliul European a ales 9 mai ca Ziua Europei, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei, dar şi altor state europene, să pună bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii.
Problema majoră pentru România era implicarea directă în război, ca parte cobeligerantă, o alianţă militară cu Rusia, oferind astfel ţării noastre un statut superior la încheierea ostilităţilor. România trebuia să avanseze cât mai rapid la o stare deschisă, declarată oficial de război, situaţie care implica proclamarea independenţei, dar în alianţă militară cu Rusia. Guvernul, la rândul său, în paralel cu acţiunea diplomatică pentru justificarea fiecărui pas făcut de ţară spre a-şi apăra interesele, dar şi pentru a convinge diplomaţia rusă să coopereze, în cobeligeranţă contra Turciei, a proclamat independenţa României.
Astfel, la 9/21 mai 1877, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, declara: 'În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare'. Adunarea Deputaţilor votează o moţiune, cu 79 de voturi pentru şi 2 abţineri, prin care lua act că 'rezbelul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială'.
Şi Senatul a adoptat o moţiune în sensul declaraţiei Guvernului, tributul datorat Porţii fiind anulat şi trecut în contul cheltuielilor pentru armată. La început, Puterile garante, cu excepţia Italiei, din raţiuni care decurgeau din interesele proprii, s-au abţinut să recunoască independenţa, act politic pe care Turcia îl califica drept 'rebeliune'.
În cele din urmă, independenţa României, ca şi independenţa Serbiei şi a Muntenegrului, precum şi unirea Dobrogei cu România, au fost recunoscute în Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 mart. 1878) şi prin Tratatul de la Berlin (13 iulie 1878).
Expresie a dorinţei şi voinţei poporului român, proclamarea independenţei şi lupta pentru impunerea şi recunoaşterea ei au constituit actul politic şi de jertfă al întregii naţiuni române, apreciate de toţi cei care au participat la acele evenimente. (AGERPRES)
